Despre Goe, al mintii, nu al schiței.
Creierul, acest Goe, acest copil capabil și cu potențial infinit, însă coruptibil si distras de tot felul de dulcegarii nocive pe care posesorul lui, in calitate de părinte, i le pune la dispozitie, doar-doar să-i mai taca gura, pardon, gândurile și să-l lase și pe el sa simtă putina bucurie. Dar ce sa vezi, Goe, nu tace mult și înghite din ce in ce mai rapid bunatatile cu care îl servești și nici nu-l mai satisfac, astfel încât, te vezi nevoit sa alergi pe la mai multe magazine, în căutarea de alte surse, să-l liniștești pe capricios.
Sa enumeram bunatatile: scrollingul, țigara de înainte, dar și de după, rontanele, crontanele, dulciurele, shopping compulsiv și alte delicii, vicii și adicții.
Ce ne facem cu Goe?
Pai, exact ca un părinte responsabil, vei incepe sa mai tai de pe lista cadourile și recompensele nemeritate, pe care le-ai tot oferit fara sa pretinzi nimic în schimb.
E un fel de dresaj pe termen lung, in care îl înveți să facă pasii fara osișoare, redescoperind placerea calatoriei pentru ceea ce este și nu pentru ceea ce se servește… Desigur la finalul calatoriei, așteaptă friptura, mai sățioasă și mai sănătoasă.
Morala: trebuie căutată! 👣🧠
