Blestemul de a nu te cunoaște suficient, te pune pe scena dura și fragilă a etichetărilor și percepțiilor celorlalți.
Cum sa-ti mai fii un bun “stăpân”, când frâiele tale sunt în mâinile altora?
Nu știu ce îmi doresc, nu știu ce îmi place, nu am nicio idee despre mine și valorile mele, nu m-am gândit la mine într-o maniera profunda niciodată, mereu am căutat să mulțumesc și să devin câte puțin din toți și toate, am căutat să fiu cineva prin ochii altora, iar prin ochii mei, obositi și triști, nu m-am privit, poate, niciodată. 🧐
Lipsa de cunoaștere de sine, duce la pierzanie, ascunsa adesea in spatele unor emoții și trăiri extreme.
E semnalul de alarmă, al GPS-ului tau interior, că rătăcești pe cărările altora, iar destinația ta, e alta.
De unde pornești călătoria înapoi spre tine?
Pune-ti întrebări și nu grăbi raspunsurile! 😇
🔸Ce simt că e autentic la mine și ce fac doar ca să fiu plăcut(ă)?
🔆Când m-am simțit ultima dată eu — fără mască, fără roluri?
✴️Ce îmi aduce liniște? Ce îmi răpește liniștea?
🔸Ce aș alege diferit, dacă nu m-as simți judecat/a de nimeni din cei apropiati?
🔆Ce valori simt că mă definesc — nu cele „corecte”, ci cele adevărate pentru mine?
✴️Ce parte din mine am ascuns, pentru a mă potrivi și a mă simți acceptat?
🔸Ce am nevoie să învăț despre mine ca să-mi recapăt încrederea?
🔆Ce înseamnă, pentru mine, „să fiu liber(ă)” în propria viață?
✴️Cum pot face azi un gest mic, dar sincer, de reconectare cu mine?
Pentru noi,
💜
